
The True Story - Pamflet
A fost odata ca niciodata, a fost un loc in care copacii erau vii si fericiti, traind impreuna cu oamenii in armonie si pace. Oamenii se bazau pe copaci pentru a le face viata mai sanatoasa si mai frumoasa, si copacii erau bucurosi sa fie de ajutor, coroana lor de frunze luptandu-se cu praful marelui oras, oferind umbra trecatorilor coplesiti de soarele fierbinte, daruind placere privirilor acelor oameni ale caror suflete nu fusesera inca alterate de lacomie, rautate si iresponsabilitate. Dar la un moment dat, toate acestea s-au schimbat, si oamenii au inceput sa taie copacii pentru a face loc constructiilor -- cladiri inalte, facute din otel si sticla. Orasul candva verde a devenit din ce in ce mai poluat, gri, murdar, tot mai deprimant, mohorat si trist... Un milion si jumatate de copaci au cazut prada lacomelor fiinte umane in mai putin de doua decenii, si astfel orasul Bucuresti a avansat rapid catre infamul loc intai in topul celor mai poluate orase ale continentului! Conducatorii aratau o nepasare totala fata de solicitarile legitime ale Oamenilor Buni care-si cereau dreptul de a trai intr-un mediu sanatos -- astfel incat Conducatorii au continuat sa incurajeze taierea copacilor, pentru ca in acele timpuri, ca si in toate timpurile, banii erau tot ce ii interesa, si interesele lor prevalau asupra oricaror altora. Dar intr-o zi ceva s-a intamplat: copacii care mai ramasesera (fiinte pasnice si blande si frumoase, ce nu le facusera oamenilor nici un rau) au chemat in ajutor. Si chemarea lor a fost dusa de vant spre milioane de copaci de pe intreg continentul. Si fratii lor s-au smuls din pamant si au inceput sa marsaluiasca inspre orasul din care venise strigatul de ajutor. Si cand Oamenii Buni i-au vazut sosind, au inteles ca venise vremea schimbarii, si au inceput sa marsaluiasca la randul lor -- dar inspre centrele de votare, unde tocmai incepusera alegerile locale. Si in timp ce milioane de copaci luau pe sus Isengaard-Bucuresti, Oamenii Buni au luat arma democratica a votului in mainile lor, si si-au exprimat vointa ca administratia locala lacoma si corupta sa plece de la putere. Si in timp ce Primarul Saruman-Videanu privea, din inaltimea Turnului Orthanc al Primariei Bucuresti, cum fratii copacilor ii alungau pe orcii-taietori de copaci, rapoarte din centrele de votare au inceput sa curga pe telefonul sau mobil, si atunci a inteles ca raul pe care-l facuse era cauza schimbarii neasteptate, si ca oamenii vazusera, in sfarsit, adevarata fata a celor care pretinsesera, atat de multi ani, ca actionau in beneficiul celor care-i alesesera. Oamenii nu mai voiau minciuni, voiau doar sa aleaga pe cineva caruia sa-i pese cu adevarat de viata lor in orasul poluat si supraaglomerat Bucuresti -- si acel cineva nu avea sa mai fie Primarul Saruman-Videanu, si nici un alt politician dintre cei care nu actionasera decat pentru interesele proprii, in dispret fata de obligatiile lor asumate.
Aceasta este legenda, povestea care incepe cu "a fost odata"... Povestea adevarata (The true story) va fi spusa in alegerile locale din 2008, in Bucuresti, Romania. Se vor ridica oamenii pentru drepturile lor si vor pune capat coruptiei si iresponsabilitatii autoritatilor locale? Sau vor alege sa continue sa traiasca precum pietrele, intr-un oras care ia din viata fiecaruia cinci ani din cauza poluarii, din cauza disparitiei spatiului verde, din cauza coruptiei, din cauza indiferentei autoritatilor locale fata de nevoile esentiale si dorintele importante ale oamenilor care ii voteaza?